Toamna


Această prezentare necesită JavaScript.

🇹🇩🌲🍃🍂🍁 TOAMNĂ…🍁🍂🍃🌲🇹🇩

Tradiţii:
Toamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. ♦ Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce cu carul plin de păpuşoi acasă. Roatele carului sunt pline de cuie, ca să nu scapete la vale. Cum merg ele pe podul cerului, îl înţeapă, şi prin acele înţepături curge ploaia.

Starea vremii:
Când vin ciorile de cu toamnă, e semn că vine şi iarna. ♦ Dacă toamna vin stoluri de grauri şi se pun printre vite la câmp, e semn de toamnă lungă, se vor coace cucuruzii. Dacă toamna nu e mâncat cucuruzul de cioare şi grauri, e semn de toamnă lungă. ♦ Se crede că, dacă cresc toamna târziu ciuperci pe imaşe, în anul viitor va fi multă roadă în secară. ♦ Bureţi mulţi aduc iarnă grea. ♦ Dacă călătoresc rândunelele toamna, se ţine semn că se apropie iarna, iară dacă sosesc ele la noi, se crede că iarna a trecut şi primăvara se apropie. ♦ Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă. ♦ Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă. ♦ Se întâmplă că mai vezi şi toamna câte o floare de salcâm printre frunze; aista i semn de toamnă lungă. ♦ Când toamna sunt şoareci mulţi, e semn că iarna va fi mare. ♦ Când şoarecii adună spice va fi iarnă foarte grea. ♦ Când cântă vrăbiile toamna, are să plouă. ♦ Toamna, când piţigoii, ciocârlanii vor ţârâi pe lângă casă, ocoale etc. e semn sigur că frig o să fie în scurt, şi chiar omăt o să cadă. ♦ Toamna, de va tuna şi fulgera, e semn că primăvara va fi secetoasă. ♦ Dacă zboară toamna multe aţe de paingăn, va fi toamnă lungă. ♦ Când vin iepuri prin grădină toamna e semn că are să urmeze o iarnă grea. ♦ Toamnă caldă, iarnă lungă.

„Am tras sforile toamnei si-am scris strâmb, pe usa, inventar… Acum, hai sa-mpartim toamna si la partaj sa luam o frunza tu, o frunza eu, cinci vise tu, cinci vise eu si tacerea.
Apusul ti-l las tie. Ploile le voi lua eu, iar tu o sa ai toate furtunile stoarse de ultimele picaturi de vlaga. Cu rasariturile va fi mai greu. Sigur ne vom târgui ca-n piata. Am sa ti le cedez, totusi, numai ca sa-mi lasi mie noptile si toate neîmplinirile mele de fiecare zi …”
Ion Minulescu

😎😍😘😄😅🤣😃🍇🍈🍉🍊🍋🍌🍍🍎🍏🍐🍑🍒🍓🍅🥝🥑🍆🥔🥕🌽🌶🥒🍄🥜🌰🍞🥐🥖🥞🧀🍖🍗🥓🍔🍟🍕🌭🌮🌯🥙🥚🍳🥘🍲🥗🍿🍱🍘🍙🍚🍛🍜🍝🍠🍢🍣🍤🍥🍡🍦🍧🍨🍩🍪🎂🍰🍫🍬🍭🍮🍯🍼🥛☕🍵🍶🍾🍷🍸🍹🍺🍻🥂🥃🍽🍴🥄🔪🏺😎😍😘😎😍😋🤣😍😘

Lasă un comentariu

87 comentarii

  1. DE TOAMNA

    mă poartă paşii printre frunze arămii

    copacii trişti îmi sunt, cărările pustii –

    un anotimp perfect ales pentru ucis

    orice speranţă, orice vis

    cad amintirile din mine azi şi mor

    mai galbene ca frunzele copacilor

    azi e o zi perfectă pentru a uita

    orice ar vrea inima mea

    şi stau acum sub picături de ploaie reci

    acum toamnă te las prin mine să mai treci

    e un moment perfect ales pentru-a spăla

    tot ce a fost aici cândva

    ia-mă la tine toamnă, fiică să îţi fiu

    prea gri în suflet am, prea frig şi prea târziu

    mereu – e-un timp perfect ales pentru-a muri

    acum, azi, toamna, orice zi…

    23484
    toamna_ogoga_2_728

    Răspunde
  2. Mi-e toamnă azi…
    Numai puțin.
    Și îmi zâmbește roș-gălbui,
    Un vechi refren… nu-l mai retin.
    În vârf de deal,
    Gutui.
    Mi-e toamnă azi…
    Numai un strop.
    Un colț de cer mai azuriu
    Acoperit de-un nor miop.
    Pământul încă-i fraged,
    Viu.
    Mi-e toamnă azi…
    O picătură.
    Un strat de frunze arămii
    Se scaldă suav în arătură.
    Tu, zâmbet cald,
    Să vii!
    ©MC 5.09.2016

    Răspunde
  3. Să-mi desenezi un zâmbet pe geamul aburit
    Când picurii tomnatici devin steluțe-albastre,
    Cand toamna ostenește și-ajunge la sfârșit
    Rupând din norii moi și dorurile noastre.

    Răspunde
  4. Capricii de toamnă

    Multe necazuri adunat-a Tăria vremurilor sure
    Și plânge fără de oprire jelind prin anticele turle,
    Îneacă frunze-nsângerate de biciul vântului tubat,
    Cântă prohodul unui soare ce s-a lăsat a fi uitat…

    E sfâșiată pe-ndelete cu vechi săgeți înveninate
    Și în zadar se peticeste cu stele mici și răsfirate
    Din constelații efemere ce-s rătăcite-n Univers;
    Lacrimi îi curg necontenit în ritmul mut al unui vers…

    Își caută răgaz în Luna ce-ar răsări măcar o clipă,
    Dar o-mpresoară norii aprigi – lumina nu-i pentru risipă –
    Și o alungă fără milă în lumea viselor de noapte
    Și-n poezii cu iz romantic unde răzbate printre șoapte…

    Se resemnează de nevoie, își stoarce mantia prea udă,
    Căci n-are formă de scăpare din Toamna slută și zăludă;
    Își poartă crucea pân’ la capăt Tăria lumilor albastre,
    Ascunde-n nori, cu măiestrie, lumina stelelor sihastre…

    Răspunde
  5. A mai venit o toamna

    A mai venit o toamna…si ce daca?
    Cum a venit, asa o sa si treaca,
    Doar viata nu-i decat o plasmuire,
    Un scurt moment fugit in amintire.

    A mai venit o toamna? las sa vina,
    Eu o primesc in suflet cu lumina,
    Pe pragul ei croiesc o noua viata,
    Soare-am avut, acum primesc si ceata!

    Am mai primit o toamna? Multumesc!
    E un noroc ca astazi o traiesc
    Si-o sansa-n plus in drumul spre lumina,
    Sa spal greseli, sa-mi fac in rai gradina!

    A mai venit o toamna…n-a durut,
    Caci din sfarsit facut-am inceput,
    E doar a mea si n-am s-o risipesc,
    Tot ce mi-i dat, e dar Dumnezeiesc!

    Licuța Pântia

    Răspunde

Lasă un comentariu