Poezii de Aura Dan


Această prezentare necesită JavaScript.

Aceasta pagina este dedicata prietenei noastre Aura Dan (poet)

Reclame
Lasă un comentariu

62 comentarii

  1. Bazar sentimental
    din vol. Culori pe eşafod – Aura Dan

    Cu mâinile în buzunar şi la urechi margarete
    am pătruns într-un bazar
    să cumpăr din el, vise şi sentimente –
    aleg printre ele-o iubire roşie, focoasă,
    cu inimile atârnate, ca pandantiv, la gât.
    Aleg şi-o sonoră durere
    cu vai şi-amar
    ce are trandafiri geloşi puşi ca ornament.
    Pun deoparte şi câteva cuvinte de dor
    făcute din litere de plumb,
    c-atârnă din soarele gri şi cerul turcoaz.
    Doresc să cumpăr din el, tinereţe, blândeţe şi cast,
    şi-un câmp cu maci,
    şi pământul întreg cu sentimentele-i vagi.
    Bazarul e plin, am de unde alege
    plimbare fac aici, mereu,
    că-i bazar sentimental,
    lipsită de judecăţi, de măsuri şi de lege…

    Răspunde
  2. Văduvă portocalie în lumea deșănțată
    din vol. Rămăşiţe în culori – Aura Dan

    Traiul splendid al portocaliului total
    Va fi expus acum, fiind de valoare inestimabilă,
    Culoare de soare și de primăvară.
    Prin câmpul plin cu flori și stele,
    Ce tocmai au căzut din aurora boreală,
    Două linii paralele,
    Se privesc și își fac jurăminte de amor.
    Două ființe,
    Doi sori ce nu vor ca lumea să-i privească,
    Stau ascunși de priviri, în spatele perdelelor de ceață,
    Iubindu-se și privindu-se, unul pe celălalt
    Cu ochi rotunzi, portocale în mișcare.
    Două linii care merg pe linia dreaptă,
    Două linii ce urcă spre peste,
    Două linii către infinitul necunoscut,
    Două linii și-un este.
    Două linii care, ireal vorbind,
    Își doresc ca moartea lor să fie-n rate,
    Iar viața, deși nu le poate fi o întâlnire,
    Să fie doar puncte de iubire cu multe șoapte.
    Se gândesc că, pentru a fi nemuritoare,
    Ar trebui să se hrănească sănătos, cu pulbere de aur
    Neotrăvit cu răutăți și răzmeriță.
    Dacă ar fi posibil totul! Totul în doi! Totul!
    Și linii merg până la capăt, nu se ating
    Și totuși sunt privilegiate că există.
    Sunt prezente, însă destinul lor, cine știe pe ce raft sau în ce minte își găsește originea.
    Poate că într-un exotic loc sau poate nicăieri și nici aievea.
    Sunt portocaliu frapant și crud.
    Și merg.
    Într-o clipă, una dintre cele două linii s-a frânt.
    O lovise un glonţ
    Și linia a învins atracția liniei pereche,
    Căzând, a preferat gravitația pământului, ce stă de veghe.
    Linia s-a dus într-o lume mai bună, poate portocalie,
    Dar a plecat cu îndoiala că
    Moartea nu a avut răbdare
    Și nu și-a respectat angajamentul de a veni rar, în rate.
    Liniile despărțite înainte de a se împărți
    S-au detașat, una de alta
    Și cea care a rămas, a rămas văduvă.
    Văduvă portocalie într-o lume deșănțată.

    Răspunde
  3. Vino, te rog, vino!
    din vol. Culori pe eşafod – Aura Dan

    De când ai plecat nu mai am linişte,
    nu mai am somn,
    nu pot să mai gândesc,
    nu mai ştiu să iubesc…
    Vino, te rog, vino!
    Când vei auzi cum fluieră vântul
    să ştii că-i un sol de dor care urlă după tine –
    când vei vedea soarele la răsărit
    să ştii că-i chemarea pe care ţi-o trimit pe-o rază –
    când vei simţi mirosul sărat al mării
    să ştii că e miros de ambră cu care te ameţesc –
    când vei simţi ploaia
    să ştii că e fiinţa mea care te îmbracă în umed –
    când te vei plimba printre trandafiri roşii, catifelaţi
    să ştii că-s spinii din inimă, lăsaţi de tine la plecare –
    când vei simţi sub tălpile tale nisipul fierbinte
    să ştii că e umbra mea chircită ce te-aşteaptă –
    când muzica te va învălui
    să ştii că eu îţi trimit balade de dragoste –
    şi când vei vrea să respiri
    să ştii că fără mine-ţi va fi imposibil,
    căci doar eu îţi sunt şi doar tu îmi eşti, viaţa…
    Vino, te rog, vino!
    Ascultă-mi chemarea, iubito!

    Răspunde
  4. Aura Dan

    Prieteniei
    din vol De trei ori treizeci şi trei – Aura Dan

    În ziua prieteniei sfinte
    Când flori albastre înfloresc în zori,
    Cuvânt de împreună dă fiori
    Şi vântul, devotament fierbinte.

    De ziua ei, mâinile-s întinse
    Şi armoniile aduc culori,
    În ziua prieteniei sfinte
    Când flori albastre înfloresc în zori.

    Pentru ea, graiu-i dulce şi cuminte
    În melodii cântate cu viori,
    Iar inimile-s duble chiar şi-n nori,
    Căci se fac pacturi şi jurăminte.

    În ziua prieteniei sfinte…

    Răspunde
  5. Sărbători fericite şi vise împlinite, tuturor!

    Mireasă iarna
    din vol. Jurnal despre ceilalţi – Aura Dan

    Mi-a bătut încet, iarna la geam
    Şi-mi spune că e timpul s-o primesc.
    Îmi arată toamna stând pe un ram
    Şi grânele-n hambare cum mai cresc.

    O văd fugind în goana cailor
    Pe drumuri desfundate, în ger cumplit,
    Venind pe apa îngerilor,
    Uitând de tot, de mine c-am iubit.

    Şi-a pus un voal de dantelă albă
    Să-mi amintească ea, că e pe drum,
    Să o privesc de după o nalbă,
    Făcându-mi rugăciunile în fum.

    Îmi spune că are alai de fulgi
    Şi că nuntaşii ei sunt ţurţuri.
    Mi-arată holdele albe în dungi
    Şi stelele lucioase, fluturi.

    Promite că-mi aduce pluguşor
    Cu urări de mult şi mulţumire,
    Îi pun la picioare flori de dor,
    Miresei ierni, s-aştepte-un mire…

    Nostalgică privesc peste zăpezi
    Un foc şi-o vatră încălzită,
    Pe bunul, ce de Crăciun, aduce brazi
    Şi-o mireasă iarnă, preamărită…

    Răspunde
  6. Albul împărţit în şapte
    din vol. De trei ori treizeci şi trei – Aura Dan

    Zăpezi aruncate-n luncă
    Aduc gheaţă, clopoţei
    Parcul alb e o nălucă
    Apus, sloiuri, nepoţei.
    Damf de cozonaci în case
    Azi s-a instalat prin cercuri
    Zâne mici şi grăuntoase
    Aduc alb de prin adâncuri.
    Parca-aş vrea să vină vara
    Apele să curgă-n plin
    Dacă s-ar putea, iar seara
    Azimi albe, puie-i clin.

    Răspunde
  7. Zbor
    din vol. De trei ori treizeci şi trei – Aura Dan

    E alb fluturele care zboară
    Către ţinuturi noi şi incolore.
    E alb, viu, nu ţine cont de seară
    Aripile-l poartă-n aurore.

    Zboară, nu stă deloc pe bară,
    Purtând, cu fală, sfinte-aureole.
    E alb fluturele care zboară
    Către ţinuturi noi şi incolore.

    Periplul începe din primăvară,
    Aducând cu el veşti albe, majore,
    Încercând ca lumea s-o ignore,
    Iar fericirea lui, de n-ar fi rară…

    E alb fluturele care zboară.

    Răspunde
  8. Primăverii
    din vol. De trei ori treizeci şi trei – Aura Dan

    Primăvara vine cu-n alai de flori,
    Vânturile serii îi alungă norii,
    Valurile mării îi cheamă cocorii,
    Flăcările-i dalbe dau naturii fiori.

    Câmpurile toate-şi deschid ochii-n zori,
    Păsărele-şi fac cuiburi între podgorii,
    Primăvara vine cu-un alai de flori,
    Vânturile serii îi alungă norii.

    Pelinaşii pitici îşi arată porii,
    Versurile ei sunt cântate de-actori,
    Cântecele-ode sunt legate cu sfori,
    Muguraşii proaspeți dau nuanţe culorii.

    Primăvara vine cu-un alai de flori. frumoasa ❤

    Răspunde
  9. Lumea s-a-ntors
    din vol. De trei ori treizeci şi trei – Aura Dan

    Au luat-o razna copacii
    şi şi-au ridicat rădăcinile,
    aplaudând păsările care au uitat să mai cânte.
    Au luat-o razna săracii,
    îşi pleacă frunzele ruşinate ca nişte eunuci,
    cântând la chitară
    o sârbă pentru cei ce doresc să citească rondeluri
    cu rimă în piuneze.
    Au rămas copacii, săracii,
    fără şarm,
    căci lumea-ntreagă s-a-ntors
    cu susul în jos…

    Răspunde
  10. Ma topesc de dor
    din vol. Culori pe esafod – Aura Dan

    N-am cui sa ma plâng
    si n-am cui sa spun
    ca ma topesc de dor…
    De cuibul din care am zburat acum multi ani,
    de ciresele rosii-galbui din uriasul cires,
    de ciobul de oglinda în care vedeam perfectiunea,
    de cearta pe care o purtam, naiv, cu natura.
    Ma topesc de dor…
    De stropeala-nghetata ce ma-ncânta în vara,
    de frunzele ruginii, uscate, din crângul cu castani,
    de lumânarile de pe tort stinse dintr-o suflare,
    de iubirea treaza ce astepta la poarta mare.
    Ma topesc de dor…
    De urmele de pe nisipul malului de la Siret,
    de protectia ce-o aveam când furtuna facea ravagii,
    de florile pe care le culegeam pentru coronita,
    de vremea în care purtam volanase la rochita.
    Ma topesc de dor…
    De carnetul de note plin cu semnaturi si satisfactii,
    de pedepse si de genunchi zgâriati la sarit gardul,
    de iernile în care ma plimbam cu saniuta,
    de tot ce înseamna amintiri,
    de tot ce-nseamna viata …
    N-am cui sa ma plâng
    si n-am cui sa spun
    ca ma topesc de dor…

    Răspunde
  11. In asteptare

    Iti privesc umbra
    ce se-ndeparteaza
    pe drumul cu pietre scumpe spalate cu dor
    si ma gandesc:
    Oare cand vei veni?
    Ma voi transforma intr-un val
    si scaldand malurile
    ma voi usca de atata asteptare.
    Voi privi soarele printr-o perdea cu lacrimi si nori,
    pana cand el se va volatiliza intr-o bomboana fondanta
    si-ti va arata ea ce ai pierdut,
    plecand.
    Voi plange
    pana ma voi topi
    ca o lumanare la altarul icoanei ce face minuni,
    intr-o marti oarecare.
    Voi ofta
    pana cand muntii se vor transforma in desert
    cu nisip rozaliu si copt sub copita camilei ce cara poveri.
    Voi trece prin timp ca o lebada neagra
    pana cand tu vei prinde o pana
    si-mi vei scrie cu ea
    cand vei veni sau daca vei mai veni…

    de Aura Dan

    Versuri: Aura Dan
    Lectura: Silviu Geamanu
    Montajul si regia: Andrei Stan

    Răspunde
  12. Iubirea

    Iubirea venea precum o herghelie –
    Cai uzi de sudoare galopau,
    frematau tarana si o ridicau pana la cer
    intr-un iures greu de stapanit,
    iar tu nu erai, nu erai multumit.
    Iubirea venea precum un rau –
    Apa-nvolburata
    ce venea cu valuri, lacrimi si stropi tot intr-o spuma
    care uda malurile pieptanate cu salcii
    intr-un iures greu de stapanit,
    iar tu nu erai, nu erai multumit.
    Ai dat drumul cailor in stepa,
    ti-ai pastrat doar unul,
    i-ai pus frau si zabala,
    l-ai facut sa taca…
    Cu causul palmelor ai sapat in maluri,
    ai dat drumul apei si dintr-un rau involburat
    ti-ai pastrat…
    ti-ai pastrat… iubirea.

    Versuri: Aura Dan
    Lectura: Silviu Geamanu
    Montajul si regia: Andrei Stan

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: